Buburuzisme 2

Lili povestește cu drag și haios amintiri din studenție. Când era o formă incertă și imperfectă în umanitatea ei. Cei doi Alpha o ascultă uimiți. Nu le vine să creadă că nu aud iar niște laude deșănțate la adresa femeii perfecte. Silly Mum cea desăvârșită. Ba chiar dimpotrivă. Ce se întâmplă aici?! Le vine să se ciupească, Lili mărturisește fapte netrebnice, de necrezut și absolut personale. Apoi încep să zâmbească. Uite, de fapt e aceeasi Silly Mum. Vorbește despre defectele ei majore, dar cu cât drag o face, cum îi râd ochii în cap. În mintea ei sucită, te pomenești că și asta e o laudă, iar vede cu ochii ei magici un leu în oglindă! Cine s-o mai înțeleagă!

Lili (duios și extatic, cum e mai nou, de când stă cu orele pe grupul prietenelor din facultate, numite adorator “fetele mele”): -Stați să vă spun ce au scris fetele despre mine.

Cristi (exasperat de programul zilnic de ridicat în slăvi) : -Iar?! Te-a mai admirat cineva până la leșin?!

Lili (gata să facă orice numai să se vorbească despre ea): - Liniștește-te, e taman invers. Nu e de lăudat. O să-ți placă. Spun fetele că, atunci când primeam pachet de acasă, îl doseam sub pat, acolo, în camera 402 din căminul 13 și mâncam singură noaptea. Eram îngrozitor de zgârcită. Mă trezeam, mâncam în întuneric, în liniște, pâș, pâș, nu vorbeam, nu beam apă. Ce nebună! Stați că mai e! Vă dați voi seama, când venea rândul meu să fac curat în cameră, măturam numai sub patul meu și sub patul Cămiței, nu!

Alex, stupefiat până la încremenire: -Dar ce s-a schimbat mama!

Cristi (plictisit):- Da, ce de curat face acum!!! Nici măcar sub patul ei. Curat, murdar! M-a luat pe mine de fraier.

Cri (în postura de Alpha senior):- Alex, nu treci factura de telefon de pe contul tău pe al meu?!

Ale (alt Alpha, marele protector al familiei):- De ce vrei să faci asta?

Cri (pur retoric): -Păi eu nu devin independent?!

Li (cu spiritul ei practic binecunoscut): -Dar cât e factura la telefon?

Ale (care știe toate cele pe de rost, nu cumva sa sară cineva calul): -Opt lire.

Lili (tăind nodul gordian): -Las-o baltă, Cristi, că nu moare dacă plătește opt lire.

Ale (lipsit de speranță): -Tată, dacă vrei să te concentrezi pe o factură, concentrează-te pe chirie!

Ale (surâzând pe sub mustăți, nu le are, dar așa e surâsul lui): -Mama, am o veste super bună. E foarte bună, dar mă tem că nu ești pregătită pentru ea.

Lili (plină de speranță):- Avem musafiri?!

Alex (cutremurându-se): - Asta e veste bună la tine?! Absolut terifiantă. Deși ești drăguță cu speranțele tale absurde! Auch, că de groază am uitat care era vestea mea.

Ale (răsuflând ușurat și cântând sonor “That’s amore”): -No, gata, eu mi-am făcut cheat day-ul!

Părinții (cu mațele chiorăind, tresărind speriați): - Cum adică? Și noi nu?!Ce-ai mâncat??!

Alex (împăcat cu soarta): - M-am uitat la poze cu mâncare și mi-am făcut plinul pentru seara asta. Sunteți invitații mei. Ce poză vreți?

Cri (în timp ce caută haine de pat pe net) :- Sunt la pagina nouă, Liliuca, chiar m-am săturat. Dar cum naibilui am ajuns eu să caut haine de pat?! Tu m-ai pus?! Chiar m-am săturat. Nu, știi că nu îmi plac cu dungi. Nu, nu, evident nu te pot lăsa singură în aceeastă căutare!

Alex emite judecăți dramatice pentru că e seară și cina nu se servește de obicei în această familie. Nebuni, de. Lili notează conștiincioasă toate maximele fiului prețios. Va scrie încă o carte, chiar dacă mai are multe altele pe rol.

Alex (pe canapea, oftând sfârșit): - Hai, mamă, scrie acolo ce zic: “Mâine este o zi bună pentru că vom mânca din nou.” Tată, ce zici, să vă dau parolele de la conturi, în caz că nu supraviețuiesc nopții?!

Lili (brusc alertă, speriată, dar nu pentru chestia cu supraviețuirea): -Dar ne-ai dat parolele, nu?! Putem intra în conturi?!

Alex (rămas cu gura căscată): -Zău, mamă!

Lili, care tocmai a notat ultimele cuvinte rostite de fiul ei, îl felicită cu drag pentru talent în situații de criză): -Ale, ai atins cifra de treisprezece cugetări sinistre. În ritmul ăsta...

Ale: - În ritmul ăsta scriu cartea mai repede ca tine, mamă.

Lili (încercând să-și managerieze secundele mai eficient):- Fraților, sunt în urmă cu blogul. Atâta treabă am. Toată ziua gătesc, fac, dreg. Și iar gătesc. Am lucruri mai importante de făcut. Îmi trebuie o slujitoare.

Ale (prompt):- Eu credeam că o slujbă.

Cristi (revoltat):- Ce, doamne, nu mă ai pe mine?!? Toată ziua aspir și șterg. Și ce gătești atât că cina ne-ai tăiat-o?! Ai decretat de capul tău că trebuie să fim sănătoși și să nu mâncam seara!

Cristi (surâzând fericit): -Uite, Lili, o biserică ortodoxă. Mă duc să iau paște când e Paștele?

Ale (direct, bărbătește): -Tată, nu vreau să-ți stric fantezia, dar e august, nu e Paștele.

Lili (miloasă): -Lasă-l. Încearcă și el să găsească un pic de stabilitate.

Cri (îngrozit de viteza cu care Alex completează documente importante online): -Când sună ai mei din Lonea poate le spui că sunt puțin la închisoare. O greșit Alex o virgulă în aplicație.

Ale (analizând varianta la greu): - Măcar acolo ai trei mese pe zi. În altă variantă nu cred că mai pupi așa ceva.

Cri ( cu drag și speranță eternă): -Tot scrii, Lili, tot scrii? Îți desăvârșești opera? Când o publici? Poate ne îmbogățim în această viață, nu în următoarea.

Alex (metaforic): -Capela Sixtină. Durează, tată, durează.

Ale (fericit, utopic): -La anul am 64 de zile libere. O, la, laaaa! Trebuie să-mi dezvolt o companie.

Cristi (dezamăgit): -Nu-i de ajuns compania noastră?!

Alex (mimând niște energie, e seară din nou și nu știe ce să mai născocească ca să uite de problema centrală): -Hunger Games. Alegeți o culoare care să vă reprezinte. Toată lumea să zică repede.

Cristinelu’, cam distopic: -Vânăt.

Alex: -Verde ca iarba și ca marihuana.

Lili (în lumea ei): -Eu, albastru cu un colț portocaliu. Nu se poate altfel.

Alex (stupefiat): -Bine, upgradăm. De la capăt.

Cri: -Eu, vânăt fără un colț.

Cristinelu’ pleacă în fiecare dimineață la 6 jumate spre cursul lui de pizzar. Până acolo merge o oră și un sfert, cu două metrouri și pe jos. Și se întoarce rupt, că nu e ușor să manevrezi lopata aia uriașă și să tot arunci aluaturi de colo, colo, până devin subțiri ca hârtia.

Alex (vrând să-și exprime sprijinul dezinteresat): - Nu te plictsești pe metrou? Ai ce face?

Cristi: -Da, cuget. Cum naibilui am ajuns eu acolo. Pa, am plecat. Vă pup. Aoleooo, nu merge liftul!!!!

Alex (care a băut o cană de ceai aromat): -Foarte bună cina. Acum începe lunga așteptare.

Cristi: -Să se culce toți.

Ale (ultragiat): -Hai, măi tată, că nu deschid frigiderul noaptea! Doar știi că mama se culcă ultima.

Cri (victorios): -HA!

Alex: - Azi e joi, am timp, tată, încep să aplic pentru tine. La toate slujbele alea care cer experiență în domeniu.

Cristi (înspăimântat):- Lili!!!!

Lili: - Ei na, eu nu mă bag niciodată între doi alfa. Lăsați-mă-n pace.

Cristi:- Păi da, că tu ești Alpha plus!

Alex: - Tocmai voiam să întreb ce e mai presus de Alpha!