Buburuzisme 15

Mergem alene prin Trastevere, tocmai ne-am îmbuibat ca împărații romani, ah și oh, ce bun a fost! Absolut toate tavernele banale de aici nu sunt deloc banale.

Cri (analizându-și străfundurile stomacului): - Hm, ce ciudat. Parcă n-am mâncat de trei zile.

Li (fericită, atâta aștepta): - Așa te vreau, Cristinelule! Începi să te obișnuiești! Vezi coada aia?! Hai la ea! Au niște chestii faine acolo! Că doar nu degeaba e coadă. Știu oamenii ce știu!

Cri (lăsându-se în voia nevestii, că așa e mai înțelept): - Da, da, hai, nu cumva să nu gustăm vreo delicatesă! Ferească sfântu’! Oricum, deja am început să-mi fac cruci când văd mâncare. Hm. Încă nu funcționează totuși.

Ale (gânditor de numa’): - Nu știu de ce biroul meu se lasă într-o parte. Poate nu e bine centrat. Îmi trebuie un boloboc.

Cristinel (suav): - Poate apeși mouse-ul cu mâna grea.

Alex: - Mâna mea e grea și strâmbă ditamai biroul?!

Cri:  - Pardon, poate apeși cu tulpinița de mușețel.

Cri (lovit de entuziasm): - Ghici ce film pun, Lili!

Li (sceptică): - Sper că nu ăla cu Moș Crăciun de aseară.

Ale (mustăcind): - Poate o uitat deja că l-ați văzut aseară.

Lilike (terminată de maratonul culinar pe meleagurile străineze): - Deja am viziuni artistice de ce bine o să-mi fie când n-o să mai mănânc deloc, da’ deloc! Post negru, curat, murdar!

Cri (privind în zarea ruinelor romane): - Da, și eu simt același lucru. Ce bine o să fie cândva!