Buburuzisme 7

Cristi încearcă să îl convingă pe Alex că are nevoie de o lampă la el în cameră. Încearcă de vreo șase luni și în sfârșit simte că se apropie de finalizarea cazului. Îl momește cu ce ieftină e lampa, numai 13 lire.

Ale (minimalist): -Are vreun avantaj practic?

Cri: -Da, e o luminiță drăguță în cameră. Creează atmosferă. Și e foarte ieftină.

Ale (dând ochii peste cap): -Dacă-i numai atât, comand-o odată să scap de gura ta. Că m-ai terminat! De când ați venit cumpărați și tot cumpărați.

Cri (fericit): -Și becuri!

Ale (care vede cum viața i se complică dramatic): -Și becuri?? Care se ard tot timpul?!

Lili (bucuroasă că vine lampa): -Alea de la Ikea nu se ard. Sunt becuri nordice.

Ale: - Da, mamă, parcă văd că pe becurile tale nordice scrie “made in China”!

Lili (tăind nodul gordian): –No, iaca, ia-le și gata! Niște becuri, acolo!

La sfârșit de zi, câștigurile artistice ale zilei sunt evidente și de necontestat:

Alex (o țârucă ironic, de-abia sesizabil, așa, cu finețe): - Am bifat și asta de pe bucket list-ul meu. Era chiar în capul listei mele de dorințe, cea mai mare. Acum pot în sfârșit să mă ocup de restul. Asta în caz că nu mai ai tu, mamă, ceva de adăugat. Ceva imersiune sau zbor în cosmos.

Cri (care se tot holbează la posterul pe care l-am primit cadou): - Apoi ca nea Gogu pot și eu să pictez.

Ale: - Îmi place de Van Gogo, îmi aduce aminte de pizza mea preferată. Pizza Gogo. Un deliciu. Chiar, nu comandăm?!

Lili (fericită, privind amestecul de-a dreptul verde din farfurii): -Îmi dau lacrimile ce sănătos mâncăm.

Ale - Și lui tata îi dau lacrimile.

Cri: - Da, mie mi-au dat demult. Uite, până și barba mi-e udă de emoție. Sau de disperare, nu mi-e clar încă.

Lili (încurajatoare): - Uite, nici ciorbă nu mai mâncăm. Bravo nouă. Tot mai puțin. Dar dacă totuși vreți vreo ciorbă vreodată, să cereți.

Ale (cu o bucată de broccoli înfiptă în furculiță pe care o studiază critic): - Cine naibilui vrea ciorbă vreodată?!

Lili (ofuscată că nu i-au fost apreciate ciorbițele ca la mama acasă): - Eu, na! Și uite, Cristinelul. Lui îi plac ciorbele mele.

Cri: - Absolut. Când mi-e poftă, strig: “Lili, dă-mi cutia aia cu ciorbă de burtă de pe raft!”

Ale (conștienzând că mama lui a mâncat și supă de găluste, în timp ce îi laudă pe ceilalți cât de puțin mănâncă): - Nu pooot să cred! Tu ai mâncat și felu’ întâi?!

Cri: - Ea încă nu s-a adaptat la propria-i teorie. Sau poate așa mănâncă ea puțin. Adevărul e că mănâncă cât doi. Cică are consumul mare la grădinițu.

Lili (jignită până în străfunduri): - Trebuia să se sacrifice cineva și să mănânce supa. Doar nu era să o arunc!

În tren spre aiurea, soare, cer albastru.

Lili scoate satisfăcută cartea din rucsăcelul ei roșu, stă picior peste picior și își admiră șosetele cu bufnițe.

- Cri, mi-am luat carte cu mindfulness. Știi ce e aia? zice ea cu superioritate adâncă.

Cri aprobă: - Nebun de cap. Dus cu pluta.

- Bine, Cri. Trăbă tu să spui ceva. Atât de artistic întotdeauna. În spiritul cărții, mi-am luat și șosete cu bufnițe, na, să fiu înțeleaptă. Să mă bucur de ele în fiecare secundă a trăirii. M-am gândit o secundă dacă să-mi iau șosete negre, să fiu elegantă, dar apoi, cu viteza deciziilor bune, am decis că mai bine înțeleaptă, decât elegantă. Să fie semn de bătrânețe?

- Semn de mindfulness, precis.

Lili (fericită, în timp ce rulează pe Amazon, una din ocupațiile ei preferate): - Ale, îți plac elfii ăștia șugubeți? Uite ce drăgălași sunt! Pe ea o cheamă Lilli, oare să-mi comand?! Parcă simt așa, o afinitate.

Alex (înecându-se de râs): - Nu! Nu vei pune nici un fel de pitici prin grădină. În nici un caz! Cu ce se ocupă unii, flower power, elfi și rățuște cu umbreluțe, comenzi de flori, în timp ce bietul tata stă în patru labe pensulând plinta cu tot felul de substanțe chimice și tușind de zor!

Lili (bosumflată, în timp ce dă „delete” la elfi): - Poi și io ce-s de vină?! Cineva tre' să se ocupe și de piticii casei!

Îi pun supa lui Alex, e ultima porție din oală, iese ceva cam la un sfert de castronel.

Ale, flămând, privește cu stupoare la cele trei linguri de zeamă și zice: - Asta e supă sau taster?

Lili (încântată): - Lasă, mamă, că îți arăt poza cu oala plină! Te saturi cu ochii!