Vânătorii de case- episodul 2

Leeds. La două ore de Londra. No, hai, la o adică ce-s alea două ore? O nimica toată. Un oraș mare de data asta. Nu mititel ca și Canterbury. După marea capitală situată lejer în topul celor mai faine orașe din lume, parcă nu ne puteam muta prea departe de lumea dezlănțuită. Prea ne place în miezul din dodoașcă. Leeds să fie, ne-am zis noi plini de entuziasm gata fabricat și un pic forțat.

I-am dedicat o zi întreagă. Zău că ne-am străduit. Ne-am învârtit prin el și ne-am învârtit. Ca niște titirezi disperați. Tot ce am putut simți a fost dorința aprigă și indubitabilă de a nu locui acolo. “Vibe-ul orașului nu e bun”, i-am spus lui Alex la întoarcere. "Nu ne place". Alex s-a uitat cruciș la noi, văzând cum îi dispar posibilitățile de a folosi Uber-ul lui prețios pe bază de viburi și alte aiureli metafizice.

“Nu e frumos?! Nu e mare?! Uite, are grămezi de grădinițe!”a încercat el cu binișorul.“Ba e, cum să nu fie,” am răspuns cu inima sfâșiată la gândul grădinițelor care dispăreau în ceață, ca o fata morgana în largul deșertului.” E frumos, nu poți zice că nu, dar n-are vibrația corectă. E plin de oameni care mă cam sperie, se simte o agresivitate mocnită, ascunsă, e plin de petrecăreți, oamenii strigă pe stradă, nu-s deloc civilizați ca la London. Unul a scuipat pe bulevard chiar lângă mine, cine a mai văzut așa ceva?!”

“Aoleu", zice Alex, după o scurtă cercetare pe prietenul google, "v-am trimis să explorați orașul într-o sâmbătă, zi de fotbal, plus marea gală a curselor de cai. Nefericit moment. N-a avut orașul nici o șansă. Săracu’”

Lili (oftând cu regret la gândul banilor de tren irosiți de-aiurea): - Nu știu ce să zic, că oricum nu am găsit pic de verde în orașul ăla, nu tu flori, nu tu parcuri centrale, e neîngrijit, e un oraș fioros! Dar dacă tu vrei, o să suportăm să locuim în el. Dar nu mai ieșim după ora 17. Nu vrei să încercăm la Manchester? Acolo-s ieftine casele.

Ale (uitându-se cruciș la sacrificații lui părinți): - Bine, bine. Tăiem Leeds-ul de pe listă. Încercați York-ul. Poate mai avem o șansă. Că Manchester-ul nu-mi place mie. N-are vibe bun. M-am molipsit și eu de la voi. Veto pentru Manchester. Veto pentru Leeds.

Lili (fericită că a scăpat din orașul englezoilor get-beget): - Uraaaa! La drum! Nu-ți spun, Ale, mamă, ce senzație de ușurare am avut când am debarcat înapoi în Londonul cel minunat. Ce frumusețe, ce civilizație, ce oameni educați, ce grijă pentru toate cele, pentru fiecare floricică și fiecare piatră! Ce eleganță a design-ului, ce prospețime a eleganței!

Ale: - Da, da, bine, silly mum, te-ai învârtit și tu nițel pe Oxford Street și prin Hyde Park, bașca malul Tamisei și acum zici ce civilizat e totul. Vai și-amar. Că altceva n-ai văzut din Londra decât zona dichisită.

Lili (satisfăcută cu realizările ei londoneze): - Și nu-i destul?! E inima orașului și mie inima-mi ajunge!

Ale (motivațional): - Inima și vibe-ul, desigur. Hai, plecați și găsiți cucurigului un oraș! Că vreau să-mi instalez bideu în viitoarea noastră baie și în momentul în care o să vedeți lumina care e bideul....

Li (tăvălindu-se de râs): - Mooor. Viitoarea noastră casă, care va avea o singură baie la banii pe care îi avem! Și cine știe ce baie mărunțică o fi! Asta îi lipsește! Bideul! Alex, din partea mea poți construi câte băi vrei tu, în garaj, pe casă, în grădină. Și la toate le poți bune bideuri. Să fim și noi fancy o dată în viață!