Vânătorii de case - episodul 3

York. La o oră și cinzeci de minute de Londra cea iubită. Ciuri buri.

Orașul în care timpul vine de demult tare.

Orașul în care timpul are încă timp.

Orașul care te întâmpină, când ieși din gară, cu un zid de cetate, vechi de secole, străjuit pe pantă în jos de covoare întinse de iarbă frumoasă, mare, de un verde aspru, covoare pline de narcise galbene, parfumate până la cer și înapoi. O frumusețe de carte poștală. Tihnită și blândă ca un ceai servit sub cireș.

Aerul e încărcat de miresme florale, aduce a verde și a iasomie și pentru prima dată de când sunt în Anglia, am văzut albine. Cine ar fi crezut că o să-mi sară inima-n piept de bucurie la vederea unor albine?! Uită-le cum zumzăie fericite printre floricelele mov aruncate pe fundalul unui cer nemaipomenit de albastru!

M-am simțit ca și cum, după ce supraviețuisem unei apocalipse, cu toate albinele dispărute în mod tragic și ireversibil, transformate în bondarii mutanți care zburătăcesc prin Londra, aveam parte brusc de un miracol și puteam să celebrez revenirea albinelor. Am decis cu un suspin că orașul este absolut minunat. Are flori și verde și albine și ceva vechi, de pe vremea bunicii și a stră-stră-străbunicii. Eram gata să fac nuntă cu el.

Are și un aer moale, plăcut, oameni blânzi și drăguței, care spun “darling” și “love” bătrânelelor care abia se mișcă urcând în autobuz, oameni care așteaptă ca orice bătrânică să se așeze înainte de a porni autobuzul, deși e ora de vârf și băbuța merge alene ca un melc ieșit la soare.

E un oraș de petice frumoase, pe care le descoperi la fiecare colț, de la malul râului Ouse, cu lungi canoe colorate alunecând tihnit, de la mesele colorate din centrul orașului, înconjurate de flori unde oricine poate să se așeze și să se bucure de un picnic, până la străduțele de hobiți, a la Harry Potter, presărate cu buticuri mititele, absolut fermecătoare. Și cumva, într-o mișcare fluturată de baghetă se îmbină toate și alcătuiesc o pătură smălțuită uriașă, în care simți că poți să te învelești ca într-un cocon sau pur și simplu să zbori.

E, de fapt, un amestec perfect de oraș al vikingilor, cu ziduri și cetăți înnegrite de timp și de Comitat al blânzilor hobiți, plin de verde tare, de flori multicolore și de pace. E fermecat.

Peste tot cântă păsărelele și, după ce am descoperit că are și buticul meu preferat, "Seasalt Cornwal", am decis.

Limpede și clar ca lumina unei dimineți proaspete de vară.

Aici aș putea să locuiesc.

Aici vreau să locuiesc.

Am ajuns acasă.